Traim in era internetului, traim in vremuri in care termeni precum Web 2.0, Web 3.0, retele de socializare, social media devin termeni uzuali in viata oamenilor, asistam la o mutare a unei parti din viata fizica a omului in mediul online, intr-un mediu virtual, si este vorba aici in principal de socializare.
Este deja bine cunoscuta expresie “nu ai Facebook nu existi”, expresie ce a prins valoare si s-a implementat destul de bine in mentalul colectiv reusind sa capete in definitiv o oarecare doza de adevar. In principiu, multi dintre prietenii nostrii au conturi pe retele sociale, asadar daca nu avem si noi, suntem deja exclusi, cel putin din anumite conversatii pe aceasta tema. Si atunci mai bine ne integram in noul val al evolutiei digitalo-conceptualo-umane. Dar ce sunt aceste retele socialie in fond? Ei bine, in lucrarea mea intitulata “Portaluri online de stiri din Romania”, unde am un capitol despre Social Media, defineam retele de socializare ca fiind canale de comunicare online ce inglobeaza caracteristici si functii atat de blogging si microblogging, cat si facilitati ale platformelor de partajare si distribuire a continutului multimedia. Tocmai de aceea spun si cred ca retele de socializare un rol important si benefic, in tot ce inseamna promovare, PR, marketing, in principiu in tot ce inseamna comunicare de masa, fiind un mijloc la indemana multora dintre noi, atat in calitatea noastra de receptori de informatie, cat si in cea de emitatori.
Dar eu as vrea sa atrag atentia in acest articol, ma degraba asupra partii mai putin benefice, si anume a componentei psihologice in activitatile omului in acest mediu virtual. Stim deja ca retele de socializare dau dependenta, insa mai mult de atat, ele pot parea uneori un colac de salvare, un spatiu de evadare. Personal am identificat, in general, trei tipologii de utilizatori ai retelelor de socializare: cei care traiesc prin intermediul acestor retele (iar aici as face o subcategorie: cei care lucreaza in domenii in care au nevoie de comunicare in masa, si cei care traiesc efectiv in aceasta lume, si isi impartasesc cam toata viata), cei care au cont doar pentru a isi face prezenta in acest mediu (crezand ca acest lucru se va simti si in mediul real), si cei care si-au facut cont doar pentru ca au si altii (insa acestia isi acceseaza conturile suficient de rar). Despre cei a caror viata depinde, la nivel personal si psihologic, de aceste retele de socializare vreau sa vorbesc. Acestia de obicei, au anumite probleme in viata reala, fie un nivel ridicat de frustrari, fie sunt respinsi din mediile reale, fie au suferit multe deceptii, in principiu acesti oameni folosesc aceste retele ca pe un colac de salvare, care sa ii duca departe de problemele lor. Neincrederea in sine duce la nevoia de a se valida periodic in fata celorlalti, prin intermediul like-urilor primite si a tuturor acestor metode care pot da incredere in sine. Insa intorsi in mediul real, problemele sunt aceleasi, tocmai de aceea spun ca este vorba de o iluzie a unei vieti reale. Se poate ca in mediul virtual sa fim ridicati pe un piedestal, iar in mediul real sa fim sub acesta (si viceversa poate fi valabila).
“Platformele Facebook şi altele de acest gen au un rol bun pentru a ne promova afacerile, cursurile, pentru a stabili un prim contact cu un altul. Pe termen lung însă, sunt destul de dăunătoare, la fel ca internetul în general; creează dependenţă şi compensează unele nevoi pe care persoanele nu şi le recunosc şi nu şi le satisfac”, spunea Cristiana Leviţchi, psihoterapeut şi psiholog, citata de Business Standard.
“Deşi suntem prieteni cu o groază de lume pe Facebook, de fapt suntem singuri dacă nu socializăm faţă în faţă cu acele persoane şi nu împărtăşim cu ele din timpul nostru”, mai spune Cristiana Leviţchi.
Potrivit lui David Smallwood, psiholog specializat in cazuri de dependenta, Facebook alimenteaza neincrederea in sine a utilizatorilor, mai cu seama la femei, care sunt mai vulnerabile deoarece stima lor de sine provine din relatiile cu ceilalti, iar Facebook le determina sa acumuleze sute de prietenii pe web: ”Daca esti dependent de ceva, trebuie sa iei masuri pentru a te trata si pentru a te simti mai bine. Personele care urmeza un astfel de tratament simt nevoia de a fi ajutati, iar aceste site-uri pot functiona in acest sens curator. Dar problema este ca sunt doar trei sau patru persoane care se pot situa in topul popularitatii, iar ceilalti sunt doar alti participanti in cadrul retelei, ceea ce le sporeste sentimentul de inadaptare”.
