Viata… Ce este ea in esenta? Care este cel mai important lucru pentru noi in viata? Banii? Averea? Statutul social? Pentru acestea traim noi oare?

Astazi mi-am rasfatat putin sufletul. Am mers in parcul meu preferat din Bucuresti “sa respir”. Sunt iubitor de natura in toate formele ei, iar intalnirea cu ea ma face mereu fericit, simt ca merg “acasa”. Pentru ca nu e asa din natura ne-am nascut, ea ne-a dat viata si intr-un final la ea ne intoarcem.

De cand m-am trezit dimineata mi-am propus ca azi sa merg in parc, drept urmare toata ziua am fost mega happy. Realmente natura imi umple sufletul de bucurie, e o adevarata placere pentru mine sa iau contact cu natura, cand nu e asa, iarba verde-mi-e pat iar ciripitul pasarelelor muzica, cand mirosul pomilor infloriti, al florilor iti gadila simtul oflactiv, cand razele soareleui iti mangaie chipul, conturandu-ti un zambet radiant, cand vantul iti adie trupul, toate acestea nu fac nimic altceva decat sa te faca una cu natura, sa o simti si sa o iubesti.

Asadar am avut cateva momente de relaxare profunda, eu si o mica parte de natura…

Nu stiu voi cat de apropiati sunteti de natura, insa eu nu as putea trai departe de ea si de placerile pe care ea le ofera. Lucruri marunte pentru unii, insa pentru mine sunt lucruri mari.

Ei bine, natura este un element principal de inspiratie pentru mine, drept urmare dupa aproximativ 6 ani de cand am scris ultima poezie, am simtit o dorinta puternica de a scrie poezie… asa am si facut… am scris chiar 2. Probabil o sa le public intr-un volum candva sau o sa imi fac aici o categorie speciala.

Insa fiind intr-un astfel de mediu recreational, mi-am adus aminte de o discutie pe care am avut-o cu Bogdan Mihai Radu si Liviu Mihai despre esenta vietii. Subiect pe care il mai dezbat uneori in propria-mi minte, incercand sa gasesc un raspuns definitiv.

Este esential in viata noastra, asa cum spuneam si mai sus, sa facem cat mai multi bani, sa avem multe case, masini, si un statut social remarcabil? Acestea sunt oare motivele pentru care traim?

Decursul firesc al vietii noastre este urmatorul: ne nastem, invatam, iubim, dam viata, ca mai apoi sa o luam de la capat printr-un proces transformational, denumit generic si simbolic “moarte”. Asta inseamna, printr-o reducere minimala, ca obiectivul nostru in viata este de a iubi si a da mai departe “darul” vietii.

In fine pot spune doar ca poate nu ar fi rau sa ne gandim la esenta vietii, la natura, sa iubim mai mult, sa ne bucuram de micile placeri ale vietii, ale naturii, caci ea insasi este viata, si astfel o sa fim mai fericiti, mai impliniti sufleteste.