Recenzie de Razvan Tanase
Teatrul Bulandra va invita la spectacolul „Ingropati-ma pe dupa plinta”, in dramatizarea si regia lui Iuri Kordonski, dupa romanul cvasiomonim al lui Pavel Sanaev. Acesta din urma a reusit performanta ca unicul sau roman de pana acum sa devina un best-seller, fiind tradus si bine primit de critica si publicul din lumea intreaga. Cat despre Kordonski, am putea spune ca este demult o prezenta constanta in mediul teatral bucurestean, „Unchiul Vanea” si „Inima de caine” fiind doar cateva dintre montarile sale de exceptie.
„Ingropati-ma pe dupa plinta” este poate un titlu insolit, ca de altfel si nenumarate replici care construiesc esafodajul acestei tragicomedii („Mama m-a schimbat pe un pitic vampir si a agatat un crucioi de o tona de gatul bunicii”). Povestea cu evidente accente autobiografice ni-l infatiseaza pe Sasa, un copil de opt ani al carui destin se imparte intre viata de zi cu zi petrecuta alaturi de o bunica autoritara si de momentele de fericire pe care le incearca in rarele vizite ale mamei sale. Dubla metafora iese in mod neechivoc la iveala spre finalul punerii in scena, cand, rapit de mama sa, Sasa spune ca nu se poate bucura de fericire (mama) intrucat simte viata (bunica) in interiorul lui.
Bunica, marcata de pierderea primului copil, dezamagita de cel de-al doilea (mama lui Sasa), claustrata o buna parte a existentei sale intr-un ospiciu, se agata cu disperare de ultima farama de fericire din viata sa – Sasa. Dragostea ei pentru nepot atinge cotele patologicului, bunica este cea care „are grija” ca Sasa sa fie tratat de multiplele boli imaginare – stafilococ auriu, colita, astm, pancreatita, polipoza nazala sau sinuzita cronica – , sa nu transpire cand iese afara, sa mestece cand mananca, dar tot ea este cea care cel mai adesea il blagosloveste.
Mariana Mihut construieste cu minutie, ca intr-un puzzle, rolul bunicii, reusind sa surprinda multitudinea de nuante care compun acest personaj: dominatoare, sufocanta, vulnerabila si egoista.
Privindu-l pe Marian Ralea cum il interpreteaza pe Sasa ai impresia ca joaca de-o viata acest rol. Reintalnirea cu acest mare actor este de fiecare data un prilej de emotie si de bucurie. Mi-l aduc aminte pe scena Teatrului de Comedie in „Iluzia comica” de Pierre Corneille (spectacol in regia lui Alexandru Darie si distins cu Premiul UNITER in stagiunea 1998/1999) sau in ediţia din 2004 a Festivalului International de Teatru de la Sibiu, in Persii lui Eschil, in regia lui Mihai Maniutiu. Faptul ca poate aborda cu o lejeritate olimpiana roluri aflate in registre complet diferite ne indica resursele nemasurate pe acest actor de exceptie le detine.
Portretul mamei este creionat in mod credibil de Andreea Bibiri, din interpretarea sa razbatand un aer de fragilitate, care de altfel se regaseste si in partitura bunicului, excelent jucata de Claudiu Stanescu. Vlad Oancea il interpreteaza pe piticul vampir (tatal vitreg al lui Sasa), Valentin Popescu pe vecinul bunicilor, iar pe Profira Serafim o intalnim in rolul asistentei.
